Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 29 iunie 2012

O piesă care mi-a dat dureri de cap

Mi-am făcut obiceiul, atunci când întâlnesc vreo piesă care mi se pare deosebită sau care realizează într-o licitaţie un preţ mai mare decât media, să o studiez încercând să înţeleg motivele care au generat interesul pentru ea, implicit factorii care îi determină raritatea.

Pe la începutul săptămânii am remarcat pe un portal online piesa de mai jos (click pe imagini pentru mărire).


Francatura mi s-a părut interesantă, de aceea m-am gândit "din prima" să văd cam pe unde s-ar încadra cu tariful. Aveam însă nevoie de data expedierii, aşa că am început să examinez ştampilele de pe mărci (localitatea ştampilei corespunde cu cea înscrisă pe eticheta de recomandare - avem de-a face cu un plic expediat recomandat şi expres, conform adnotării făcute cu cerneală şi încadrate apoi cu creionul albastru, pe faţa plicului).
Ei, aici a apărut prima durere de cap: deşi ziua şi luna sunt identice atât pe faţă, cât şi pe verso, nu corespund anii (Tiszafüred, o localitate aflată la câteva zeci de kilometri vest de Debreţin, care este şi destinaţia scrisorii, conform adresei manuscrise pe faţa plicului). Ştampilele de pe faţă şi cele de pe verso par identice (Tiszafüred C), numai că pe faţă anul este 1920, iar pe verso este 1919! Am crezut că am de-a face cu două corespondenţe diferite prima dată şi m-am mai uitat odată la descrierea piesei. Fiind vorba de luna februarie, mi s-a părut improbabil ca anul să fie 1919, aşa că până la urmă am ajuns la concluzia (în cazul în care chiar avem de-a face cu aceeaşi corespondenţă) că cine ştie prin ce împrejurare ştampilele de pe verso au anul modificat.
A doua problemă este cea legată de ştampila rotundă cu stemă de pe faţa plicului. Este prima dată când văd o asemenea ştampilă (drept este şi că interesul meu pentru cenzuri a luat naştere destul de târziu, doar acum vreo doi ani, aşa că nu mă luaţi la "alergat"!). Ştampila este mai greu lizibilă, dar tot am putut distinge textul de sus ("ROMANIA"), dar şi pe cel de jos ("Comanduirea [sic!] Pietei Tisa-Fured"). Mai este şi o semnătură făcută cu un creion roşu închis, iar concluzia mea este că s-ar putea să avem de-a face cu cenzura postului român din localitate.*
A treia problemă este lipsa ştampile de sosire la Debreţin.
Dacă nu aţi remarcat până acum, francatura de pe faţa plicului este realizată din mărci maghiare uzuale, dar şi din mărci supratipărite (emisiunea Debreţin). Tocmai aceste mărci mi-au atras atenţia la plicul pe care îl analizăm, deoarece mor de nerăbdare să văd o piesă francată cu ele şi circulată "pe bune" în serviciul poştal normal, fără nicio intervenţie din partea unui filatelist.
Considerându-mă începător în domeniu, sunt deschis la orice explicaţie aş putea primi.
Trebuie să menţionez că piesa ilustrată a fost vândută cu 183 dolari, după 14 biduri.
_______
* - vezi Călin Marinescu - Cenzura poştală militară în România 1914-1940, Bucureşti, 2004. La pag. 215-216 (Tabelul nr. 26) este menţionat şi postul de cenzură din Tiszafüred, cu funcţionare cunoscută în 1919.

5 comentarii:

  1. Salve Max !
    Am marci din emisiunea Debrecen circulate dar stiu din scrisorile lui Boehm ca falsurile,contrafacerile au fost masive, experti pentru ACESTE EMISIUNI fiind atunci si azi de numarat pe degete.
    Max , pana la urma ,cine a hotarat aparitia acestor emisiunui, autoritatile postale maghiare (cu scop speculativ) sau autoritatile Romanesti ?
    Boehm afirma ferm ca toate aceste emisiuni sunt speculative ,lipsite de firescul circulatiei,necesitatii postale . A avut si o colectie de plicuri circulate cu aceste marci dar de care s-a despartit putin jenat, exprimandu-si, cumparatorului , toate indoielile .
    Max , exista un studiu asupra defectelor , varietatilor de supratipar a acestor emisiuni
    ?
    Chiar azi am cercetat a multime de varietati ale cercului(sparturi) si ale literelor , ramanand cu gura cascata |! Am o parte din aceste marci dar stiu ca el a avut acces la mai multe colectii.
    Max ! , ce frumoasa este filatelia ! Max ! , multumiri pentru blogul tau filatelic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Există mai multe studii, dar nu le am pe toate. După studiul unor corespondenţe filatelice (care provin totuşi din epoca respectivă) am reuşit să-mi formez ochiul cât de cât asupra caracteristicilor originalelor.
      Există numeroase falsuri, pe eBay de exemplu apoape că falsurile sunt mai numeroase decât originalele.
      Filatelia este tare frumoasă, ca de altfel orice lucru pentru care există pasiune.
      Şi eu îţi mulţumesc pentru lectură.

      Ștergere
  2. Cu respect, v-as ruga sa ma ajutati a intelege fenomenul supratiparului Oradea, Cluj, Debretin. Sunt un preot pasionat de filatelie si nu stiu cum sa fac diferenta intre original si fals! Si pentru ca va admir si va citesc pe nerasuflate postarile de pe blog va rog sa ma ajutati cu materiale sau orice mi-ar fi de folos!
    Cu deosebit respect,
    Pr. But

    RăspundețiȘtergere
  3. Stimate Domnule Peter,
    Va citesc pe nerasuflate articolele minunate de pe blog si ma declar dependent de informatiile spectaculoase pe care ni le oferiti!
    Va rog sa ma ajutati> unde gasesc materiale despre impresiunile Oradea/Cluj, cine a scris pertinent despre, cum deosebesc falsurile de originale, care este treaba cu supratiparul rotund si cel oval etc?
    Va multumesc frumos!

    Cu deosebit respect,
    Pr. Raul Vasile But

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună ziua şi vă mulţumesc frumos pentru apreciere.

      "Supratiparul rotund" şi "supratiparul oval" constituie două emisiuni separate, total distincte.

      "Supratiparul rotund" a fost aplicat în 1919, separat la Cluj ("BANI"/"LEI" cu majuscule sub monogramă) şi la Oradea ("Bani"/"Lei" cu litere de rând sub monogramă). Supratiparele au fost aplicate pe mărci maghiare aflate în circulaţie la data Marii Uniri şi aflate în stoc la diferite oficii poştale, trecute sub administraţie românească. Aplicarea supratiparelor a avut două scopuri:
      - utilizarea stocurilor de mărci maghiare (care altfel ar fi trebuit distruse);
      - acoperirea necesarului de mărci poştale prin eforturile direcţiei regionale de poştă, din cauza neputinţei administraţiei centrale de a asigura acest necesar (România se confrunta, la acea dată, cu numeroase lipsuri în urma războiului).
      Deşi emisiunile "Cluj" şi "Oradea" au fost executate local, ele au fost recunoscute drept emisiuni oficiale de către administraţia centrală, având putere de francare atât pe teritoriul României, cât şi pe corespondenţa expediată în străinătate.

      Deocamdată, în limba română cea mai bună sursă de documentare (şi ceva mai accesibilă) o constituie Catalogul Mărcilor Poştale Româneşti publicat în 1974 de către Kiriac Dragomir şi Aurel Surpăţeanu. În catalog sunt indicate microsemnele caracteristice supratiparelor originale.
      Lucrarea de căpătâi pentru aceste emisiuni rămâne cea publicată în două volume imediat după război, în limba germană, de către Dr. Szalay, la Sibiu (este însă o lucrare destul de greoaie pentru un colecţionar mai începător şi este dificil de procurat).

      "Supratiparul oval" (sau emisiunea "Debreţin") constituie o altă emisiune realizată tot în anul 1919, în condiţiile istorice cunoscute în care armata română a contribuit la contracararea revoluţiei bolşevice conduse de Bela Kun, prin trecerea Tisei şi ocuparea unei mari părţi a Ungariei, inclusiv a Budapestei.
      Geneza şi utilizarea mărcilor acestei emisiuni sunt oarecum controversate din punctul de vedere al necesităţilor poştale.
      Deocamdată, cea mai "la zi" lucrare care se referă şi la această emisiune este un catalog publicat în străinătate de către un colecţionar/negustor pe nume Brainard (catalogul conţine toate emisiunile supratipărite în ţările care au beneficiat de teritorii preluate din fosta monarhie austro-ungară, dar are neajunsul inserării şi a unor emisiuni neoficiale, care au derutat mulţi colecţionari).

      Mi-am propus ca într-un articol viitor să prezint şi pe blog, prin exemple, care sunt caracteristicile supratiparelor originale din cele două emisiuni.

      Ștergere