Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 19 decembrie 2014

La tot pasul dăm peste tot felul de coţcării

COȚCĂRÍE, coțcării, s. f. (Fam.) Șarlatanie, pungășie. – Coțcar + suf. -ie.

După DEX 2009. Asta în caz că nu ştiţi ce înseamnă.

De multe ori rămân uimit de ingeniozitatea unor coţcari, în stare de aproape orice pentru a câştiga - nemeritat desigur - doi-trei firfirei fără să transpire sau să-şi pună neuronu' la treabă.
Vă dau încă un exemplu, ca să luaţi aminte şi să nu vă aruncaţi în bazinul fără apă tocmai de la trambulină. Aşa că folosiţi şi voi scara...    :)))    Glumesc desigur. Click pe imagine pentru mărire.


Oferta: un lot de mărci postclasice româneşti, postat pe un portal de licitaţii online la un preţ de plecare absolut derizoriu.
Finalitatea urmărită (probabil) de către vânzător: obţinerea unui preţ bunicel pentru lotul oferit, în condiţiile existenţei în componenţa acestuia a unei piese interesante:

Este vorba aşadar de un mic fragment pe care - ce să vezi - se regăseşte o minunăţie de "eroare" de culoare de la emisiunea Bucureşti I. Care de fapt nu prea este deloc eroare, ci o mică făcătură uşor de recunoscut de un ochi avizat: aşa-zisa eroare are hârtie albăstruie, se vede din avion, culoarea hârtiei fiind scoasă în evidenţă şi mai mult de nuanţa crem a suportului. Aşadar, nu este vorba despre o eroare de culoare, ci despre un fals chimic obţinut prin alterarea culorii unei mărci din emisiunea Bucureşti II (aceasta având întotdeauna hârtia de culoare albăstruie - este un lucru deja cunoscut până şi de începători la câtă "publicitate" am făcut acestui tip de fals).
Că toată piesa este o făcătură îmi sugerează şi aspectul ştampilei, care este nenatural şi pe marcă, şi pe marginile micului suport.

Vânzătorul ori n-a ştiut de existenţa şi natura făcăturii, ori a ştiut şi n-a menţionat nimic. Dar dacă a ştiut, prin preţul de strigare derizoriu pe care îl solicită nu i se poate imputa mare lucru. Problema este însă alta. Lotul ajunge în proprietatea vreunui başbuzuc care va ajunge să facă capul calendar cunoscuţilor cu "marea" lui descoperire, susţinând ca suprem argument faptul că piesa n-are cum să fie falsă sau o făcătură, pentru că n-a plătit pentru ea decât vreo doi firfirei.
Nu ştici ce înseamnă cuvântul başbuzuc? Ne spune tot DEX-ul 2009:

BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu