Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 6 aprilie 2012

Falsuri: nu poţi pune un firewall minţii omeneşti

Despre apariţia repetată a unui tip de falsuri la mărcile Cuza 1865 am mai scris. Ba chiar - ţin minte - am postat şi mărci originale pentru comparaţie, deoarece falsurile despre care este vorba nu sunt dintre cele mai bune, un ochi cât de cât format le-ar putea distinge cu uşurinţă.
Ceea ce se întâmplă însă ţine de oleacă inginerie socială, un procedeu relativ des utilizat de hackeri în online (deşi bănuiesc că persoana de care este vorba nu cred că a făcut o asociere de acest gen).

Ideea de bază: am nişte mărci (despre care îmi vine greu să cred că proprietarul, un român de-al nostru, nu ştie ce sunt) pe care le pun la vânzare pe eBay (click pe imagine pentru mărire):


Lotul pare interesant, "mărcile" au margini bune şi par a fi în bună stare. Mai mult, pentru sporirea credibilităţii, mai postez şi o imagine mare (ca să arăt că un exemplar este pe hârtie vărgată):


Imaginea (destul de bună ca detalii) permite să se observe o structură oarecum "sitată" a hârtiei, caracteristică neîntâlnită la mărcile originale ale epocii respective.
Preţul de plecare al întregului lot (chiar dacă originalele au însumat o cotă relativ consistentă în cataloage) este foarte mic, dând impresia unui adevărat chilipir celor potenţiali interesaţi: 0,99 dolari. De aici intervine specularea minţii umane. Cine n-ar vrea să cumpere mărci cu cotă de câteva sute de euro cu doar câţiva gologani? Consecinţa? Oamenii "se aruncă" şi nu se mai pot opri...


Chestia e că nu le dă prin cap să verifice şi "negativele" primite de vânzător şi, mai ales, motivele care au determinat acest lucru ("piesele cumpărate sunt falsuri"). Probabil că vor descoperi mai târziu, vor da mărunt din buze şi vor rămâne cu un gust amar. Între timp, este foarte posibil ca vânzătorul să-şi schimbe ID-ul şi să continue nestingherit afacerea.
Ţineţi cont şi de treaba cu "private listing", alegerea nu este întotdeauna făcută numai în folosul clienţilor vânzătorului, ci şi în propriul beneficiu. Nu strică să deschideţi ochii când vedeţi aşa ceva şi să verificaţi calificativele negative. Uneori, bate la ochi!
Mă rog, fiecare doarme aşa cum îşi aşterne până la urmă.

6 comentarii:

  1. Buna Max,
    Un articol extrem, extrem de interesant as putea spune.
    Urmaresc cu interes postarile de pe blogul tau, de cateva saptamani incoace, de cand l-am descoperit din intamplare. Sunt un filatelist incepator si vreau sa marturisesc ca am dezvoltat o pasiune teribila pentru marcile clasice romanesti. Cum e de asteptat, avand in vedere statutul meu de "june neexperimentat" intr-ale filateliei, recunosc ca am inghitit si eu "galusca" de cateva ori. Dezamagirea nu a fost totusi atat de mare cand am descoperit ca minunatele piese erau falsuri, de oarece am avut norocul sa nu cheltuiesc atat de mult pe ele.
    As vrea sa mentionez la fel cum ai spus si tu, ca am mai intalinit de cateva ori acest tip de falsuri (frumoase de altfel), care se prezinta in general in aceesi formula: 4 buc. 2 parale nuante diferite, 2 buc. 5 parale nuante diferite si 1 buc. 20 de parale, toate atasate cu sarnera pe o coala de album frumos lucrata. De mentionat este faptul ca una dintre marcile de 2 parale este francata cu o stampila de tip gratar simplu, in ficare lot intalint. Cu permisiunea ta am sa ofer si un exemplu; poza cu pricina poate fi accesata prin linkul de mai jos:

    http://images-01.delcampe-static.net/img_large/auction/000/127/771/731_001.jpg?v=1

    Oricum, umila mea pararere e ca si aceste falsuri au un rol important pentru filatelisti; cu precadere ptr incepatori, stimuland astfel dorinta de cunoastrere si "obligand" de multe ori la un studiu amanuntit cu lupa, a doua piese aproape identice la prima vedere (una falsa si una autentica)in incercarea de a determina diferentele cheie si modul de a depista pe viitor marcile buclucase.
    Cine le-o fi produs, de unde or fi venind, cate sunt la numar si cand au aparut, probabil ca nu vom afla niciodata...

    Cu deosebita stima,
    Remus Coste

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te salut Remus şi îţi urez bine ai venit.
      Cred că numai eu am dedicat cel puţin trei articole pe blog acestui tip de falsuri. Dacă vei avea răbdare să citeşti articolele mai vechi, le vei întâlni. Despre cel care vinde falsurile pe Delcampe chiar am scris.
      Te invit să urmăreşti blogul, mi-am făcut un obicei în a semnala falsurile întâlnite prin licitaţii (atât cele online gen eBay, Delcampe, Okazii), cât şi prin licitaţiile mari (că se mai întâmplă şi la case mai mari). Şi pentru acestea poţi lua articolele mai vechi la citit, vei găsi multe lucruri interesante, zic eu.
      În paralel, te invit să apelezi cu încredere la adresa de mail din profilul meu şi să ceri câte un mic ajutor acolo unde crezi că nu te descurci. Nu sunt eu cel mai mare expert din lume, dar s-ar putea să te ajut cu câte un sfat, aşa cum fac cu mulţi alţi colecţionari.
      Stima este reciprocă, Remus!

      Ștergere
    2. Iti multumesc mult Max.
      Ma bucur nespus ca fac parte din persoanele care au oportunitatea de a citi articolele pe care le postezi, si consider ca blogul tau e o adevarata resursa de informatii si curiozitati, mai ales pentru un incepator ca mine.
      Vreau sa marturisesc ca dupa ce am postat comentariul mi-a trecut prin minte sa vizitez una dintre etichetele sub care articulul de mai sus era inclus; si anume "Falsuri". Am ramas placut surprins sa descopar o multime de articole similare, spre bucuria mea, caci consider aceasta categorie aparte din filatelie foarte interesanta.
      Voi apela cu siguranta si la adresa de mail, cu permisiunea ta, atat ptr informatii suplimentare cat si ptr a semnala piese interesante intalnite de mine, fara a face bienteles abuz.

      Acestea fiind spuse, ma apuc de lectura!

      Cu deosebita stima,
      Remus Coste

      Ștergere
    3. Cu toată plăcerea Remus.
      Trebuie să-mi cer scuze că ajunsese comentariul tău la "spam" şi abia adineaori mi-a trecut prin cap să mă mai uit pe acolo.

      Tocmai de aceea am şi făcut blogul, să fie o sursă de informaţii. Dacă sunt ele folositoare sau nu, cititorii hotărăsc.

      Ștergere
  2. Max, as adauga eu ca atunci cand vezi "private listing" tot ce poti e sa fugi cat mai repede de la locul faptei. Pentru ca, din ce am observat eu, 99% din cazuri inseamna doar atac la cumparatori. As zice chiar si ceva nepotrivit despre protectia clientului la ebay dar nu se cade asa ceva pe un blog respectuos.
    Pentru necunoscatori, cum se face:
    - vanzatorul fabrica 2 id-uri de ebay, unul respectabil (mai mult sau mai putin) si unul cu 0 (sau cateva) feedbackuri.
    - pune de pe contul "respectabil" ceva la vanzare, la pret foarte mic (daca se poate listare gratis, ca sa nu iasa in pierdere deloc) ca sa atraga "balanii"
    - apoi bideaza contra de pe contul al doilea ca sa urce pretul la infinit.
    - daca clientul nu a fost prost destul si a castigat alter-ego-ul vanzatorului, atunci clientul o sa aiba "sansa vietii" unei oferte speciale la ultimul pret la care a ofertat (daca deja s-a aruncat prea mult)
    - daca suma a fost prea mica si nu s-a gasit fraier atunci vanzatorul anuleaza tranzactia (e gratis, nu plateste nimic) si reia "jocul" de "private listing"
    Asa ca, si daca nu e "private listing" si nu ai castigat dar ti se ofera "a doua sansa" sa il cumperi trebuie sa fii un pic circumspect (desi aici sunt si vanzatori onesti care pur si simplu au mai multe exemplare si sunt incantati cu pretul obtinut).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cunosc practica, m-am lovit de câteva ori de aşa ceva, dar aproape întotdeauna s-a întâmplat ca vânzătorul să nu cunoască bine ce piese vinde (chestii de specialităţi), aşa că... tot în pierdere a ieşit. :))
      Eu ştiu un românaş de-al nostru care are PATRU conturi diferite! (poate o avea şi mai multe, dar nu le-am identificat). Bineînţeles că, după ce m-am "prins", mi-am avertizat cunoscuţii (tipul vinde piese străine, nu româneşti). S-ar putea să mai fie însă. Oricum ei se expun, deoarece dacă cineva are o bănuială, poate să cumpere lucruri ieftine de la ambele conturi şi îşi dă seama de identitatea vânzătorului ori după adresă, ori după contul de PayPal. Şi contul de PayPal se mai poate închide uneori, dacă ştii unde să îl reclami, iar atunci chiar îi faci probleme, pentru că îl prinzi cu banii blocaţi în cont.
      Vânzătorii oneşti specifică, de regulă, numărul de exemplare disponibile.
      Până la urmă, eBay-ul este doar o platformă, construită pentru profit (ca orice portal de licitaţii). Valoarea ei este dată de utilizatori. Astfel de măgării pot fi evitate ori acordând calificative negative, ori ocolind vânzătorii de rea credinţă. Trebuie cunoscute foarte bine condiţiile impuse de eBay utilizatorilor şi utilizate căile de atac/reclamaţie admise. Nu în ultimul rând, "publicitatea" negativă făcută acestor indivizi (menţionarea pe bloguri şi forumuri) poate să-i determine să se mai astâmpere.

      Ștergere